În oglindă

Am chipul lăcuit cu ceară
şi ochi de venin vopsiţi în albastru turbat.
De cele mai multe ori sunt trist.
Fără voie! Fără un motiv anume!
Chipul meu a căpătat paloarea adâncă
a unei dureri neştiute.
Misterul acestei tristeţi
mă face un personaj cu aer solemn,
garnisit cu alura selectă a omului gânditor.