Cuvinte de cimitir

Urgie sunt ochii care plâng
privind insistent acelaşi mormânt.
Din fiece lacrimă zboară un gând
spre trupul ce zace-nvelit în pământ.

Trandafiri şi tăcere, cimitirul e gol,
în noapte acelaşi freamăt domol…
Doar morţii mai plâng. Săracii li-i dor
de viaţă, fiinţă, de sufletul lor!

Printre morminte de oameni şi flori,
zac suflete stinse, fără culori.
Cu-aceeaşi durere, cu-aceiaşi fiori,
jelesc încontinuu până în zori.