Ultima noapte

Ce tristă e luna
în ultima noapte
ce mă desparte
de prima zi
în care-mi va adormi
veşnic trupul.
Plâng stelele
pentru că ele au aflat deja
că nu-mi mai pot lumina
gândurile.
Rătăcit în amintiri
retrăiesc fiorii
timpului din urmă
şi-apoi aud încet
cum Moartea
a început
să-mi şoptească
un cântec de leagăn.