Ultima noapte

Ce tristă e luna
în ultima noapte
ce mă desparte
de prima zi
în care-mi va adormi
veşnic trupul.
Plâng stelele
pentru că ele au aflat deja
că nu-mi mai pot lumina
gândurile.
Rătăcit în amintiri
retrăiesc fiorii
timpului din urmă
şi-apoi aud încet
cum Moartea
a început
să-mi şoptească
un cântec de leagăn.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>