În oglindă

Am chipul lăcuit cu ceară
şi ochi de venin vopsiţi în albastru turbat.
De cele mai multe ori sunt trist.
Fără voie! Fără un motiv anume!
Chipul meu a căpătat paloarea adâncă
a unei dureri neştiute.
Misterul acestei tristeţi
mă face un personaj cu aer solemn,
garnisit cu alura selectă a omului gânditor.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>